În Sanctuarul pamântesc,
Sub vălul picurilor grei de ploaie,
În inter-timpuri, ce nu pălesc,
Amintirile curg șiroaie.
Toamna, cu trupul ei silvestru,
Ce formei dă valori preapline,
Se îndrăgosti de un maestru,
Un condeier, cu sânge-n vine.
Într-un joc hazliu al sorții,
Văpaia-n râvna s-a aprins,
Trupește, se iubeau în timpul nopții,
Ziua, se sărutau doar pe ascuns.
O iubire rubensiană,
No comments:
Post a Comment